STERE CONSTANTIN (1865-1936)
OM POLITIC Şl SCRIITOR, IDEOLOG AL POPORANISMULUI
Constantin Stere a fost unul din cei mai remarcabili oameni de cultură şi personalităţi din viaţa politică a României de la sfirşitul secolului al XIX-lea şi din primele decenii ale secolului al XX-lea. Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală — jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor şi om politic — Constantin Stere s-a situat pe linia unei tradiţii vechi şi nezdruncinate, a intelectualului angajat. Timp de aproape un sfert de veac cit a activat in Iaşi (1892-1916), C.Stere s-a definit ca teoretician al poporanismului, ca fondator al revistei Viaţa romanească, ca profesor şi rector al Universităţii ieşene, s-a remarcat ca o mare figură a gîndirii social-politice româneşti. Născut la 1/13 iunie 1865 în localitatea Cerepcău din judeţul Soroca, Constantin Stere a primit primele cunoştinţe de carte în satul natal. Apoi a plecat la Chişinău, unde a urmat cursurile liceale. Epoca de tinereţe a fost marcată de pasionate căutări ale unui drum revoluţionar pentru realizarea unei societăţi drepte si echitabile, pentru egalitate şi libertăţi democratice. Pentru activitate revoluţionară şi antiţaristă, în anul 1884, fn timpul examenelor pentru absolvirea liceului, a fost arestat. La Chişinău a fost închis cîteva luni. După eliberare, s-a mutat mai întîi la Tighina, apoi la Odessa. în acest din urmă oraş, a fost arestat din nou, pentru ca, în 1886, să fie deportat in Siberia, unde a stat pînâ în 1892. După şase ani petrecuţi între gheţurile polare Constantin Stere vine, în 1892, in România si se stabileşte la Iaşi. Aici, mişcarea socialistă ii asigură condiţiile de viaţă si de studiu, ii primeşte şi-1 integrează în societatea românească a timpului. S-a înscris la Facultatea de drept din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1895, cu teza de licenţă: Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană in drept (1897). După ce şi-a afirmat concepţiile sale şi crezul său politic în Evenimentul literar, revistă în care a debutat ca publicist în 1893, la 14 martie 1901, Constantin Stere a fost numit profesor suplinitor la catedra de drept administrativ şi constituţional a facultăţii de drept din Iaşi, iar în 1903 a devenit profesor titular. Activitatea sa didactică se înscrie la loc de cinste alături de cea desfăşurată de marii profesori pe care i-a avut Universitatea ieşeană în acea vreme: A.D. Xenopol, P.Poni, G. Ibrăileanu, Paul Bujor, loan Borcea, Oreste Tafrali, C.I. Parhon, Matei B. Cantacuzino şi alţii. Cursul de drept constituţional şi administrativ, pe care 1-a ţinut aproape i5 ani, bogat în argumentaţie, orientat spre principiile regimurilor democratice avansate, era audiat de un mare număr de studenţi şi de un numeros public. Popularitatea lui Constantin Stere în rindul profesorilor Universităţii din Iaşi, prestigiul de care se bucura în viaţa ştiinţifică si culturală a ţării au determinat ca, în 1913, să fie ales rector, în fruntea Universităţii ieşene, Constantin Stere şi-a adus o importantă contribuţie la activităţile de pregătire a studenţilor, în stabilirea climatului de emulaţie şi a spiritului democratic, pentru creşterea prestigiului acestei instituţii în ţară şi în străinătate. După izbucnirea primului război mondial, cind s-a accentuat lupta dintre curentele si tendinţele politice opuse, care n-a lăsat în afară nici Universitatea din Iaşi, în anul 1916, Constantin Stere îşi dă demisia din funcţia de rector şi pleacă la Bucureşti. Cu personalitatea sa, laşul universitar de la începutul acestui veac îşi adaugă o contribuţie creatoare de înaltă intelectualitate. Constantin Stere a desfăşurat timp de peste 40 de ani o activitate publicistică remarcabilă, din care s-ar putea întocmi uşor cîteva volume. Dar meritul său în acest domeniu este acela de fondator şi conducător al revistei Viaţa românească. Subintitulată, revistă literară si ştiinţifică, Viaţa românească a apărut la l martie 1906, în Iaşi, sub direcţia lui Constantin Stere şi Paul Bujor. Primul se ocupa de partea politică, al doilea de cea ştiinţifică. Garabet Ibrăileanu devine,secretarul de redacţie şi principalul animator al publicaţiei. Atrăgînd colaboratori din toată ţara şi formînd un cerc de intelectuali strins uniţi în jurul revistei, Constantin Stere a reuşit să deschidă în mişcarea culturală a laşilor o epocă de însufleţire şi de prestigiu. Avînd în frunte un membru marcant al partidului liberal, pe doctrinarul poporanismului, Constantin Stere, primind, sub o formă sau alta, din partea acestui partid, un sprijin material, Viaţa românească nu putea să nu sufere, şi în partea consacrată literaturii, influenţa poporanistă. Această influenţă n-a afectat însă esenţa programului literar al revistei. Dacă în domeniul culturii, al creaţiei cultural-artistice ideile poporaniste au avut un rol însemnat, militînd pentru afirmarea unei literaturi care să reflecte realitatea noastră specifică românească, pe tărîm politic insă, acestea au răspindiţ unele aprecieri greşite, neştiinţifice, care au influenţat orientarea ideologică şi programatică a unor cercuri politice în momentul cînd se impunea înfăptuirea unor fundamentale obiective general-democratice în ţara noastră. Plecat din satul de răzeşi moldoveni, unde şi-a petrecut copilăria în mijlocul ţărănimii, cunoscîndu-i viaţa de asuprire şi împilare, Constantin Stere păstra în a dineul sufletului său cele mai deosebite consideraţii pentru truditorii de pe ogoare. La sfirşitul secolului al XIX-lea şi în primul deceniu al secolului al XX-lea, cînd ani de-a rîndul România a fost zguduită de puternice şi repetate răscoale ţărăneşti culminînd cu marea răscoală ţărănească din 1907, iar viaţa politică a ţării evolua sub amprenta problemelor rurale, într-o ţară în care proletariatul în curs de formare reprezenta doar 3% din populaţia generală a ţării, Constantin Stere considera că ţărănimea este factorul fundamental al progresului social şi spre aceasta trebuie să-şi îndrepte toată atenţia un revoluţionar, in general oamenii politici progresişti care îşi propun să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfirşitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios pînâ la sfîrşitul vieţii. Dezvoltarea clasei muncitoare şi afirmarea ei în viaţa politică şi socială a ţării — mai ales după primul război mondial 1-a făcut totuşi să înţeleagă că muncitorimea este o puternică forţă motrice a progresului şi dezvoltării sociale, iar alianţa muncitorească-ţărănească constituie baza de neclintit a eliberării de sub orice fel de exploatare, întreaga sa activitate militantă, care a rămas în sfera unui luptător cu concepţii general-democratice şi cu tendinţe spre măsuri radicale, a fost caracterizată de simţul responsabilităţii sociale. Adept al principiilor de democratizare a poporului, aducînd în intimitatea gîndirii sale social-politice şi a sentimentelor sale, concepţia prin care susţinerea ţărănimea este baza societăţii, Constantin Stere i-a supraestimat locul şi rolul în societate şi in perspectiva istorică, susţinînd eronat şi în necunoştinţa realităţii complexe economice şi sociale că în România nu se va putea dezvolta industria mare - proprie. El absolutiza de fapt stadiul existent al dezvoltării industriale fără a vedea posibilităţile dezvoltării industriale în perspectiva economiei româneşti. Poziţia lui ideologică mai realistă în ultimii ani de viaţă, în privinţa rolului clasei muncitoare, a fost materializată prin contribuţia ce şi-a adus-o la constituirea Blocului Muncitoresc-Ţărănesc şi activitatea acestuia în anii 1925-1933 şi prin atitudinea de respect şi consideraţie ce o acorda problemelor muncitoreşti, în viaţa politică românească de pînâ la 1936, Constantin Stere rămîne una dintre personalităţile reprezentative ale stîngii radical-democratice burgheze. El a fost un personaj de frunte în ierarhia partidelor din România. A făcut parte din partidul liberal, a înfiinţat partidul ţărănesc, a luptat pentru organizarea politică a ţărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerinţelor esenţiale ale revoluţiei burghezo-democratice: reforma agrară şi votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigenţa convingerilor sale democratice şi incapacităţii de a se supune voinţei absolutiste al unor conducători politici. In 1930 a fost înlăturat din viaţa publică, luind sfîrsit calvarul politic a unei conştiinţe lucide şi leale care avea să declare, în acelaşi an: «Istoria democraţiei romane nu va putea face abstracţie de numele meu». Autoapreciere dreaptă, verificată apoi de istoria şi de istoriografia pbiectivă. Constantin Stere nu a putut face carieră politică, dar le-a fost superior, prin consecvenţa democratică, tuturor acelor care îl anatemizau. Sfîrşitul vieţii şi-1 petrece retras şi izolat de frămintarile politice la Bucov, judeţul Prahova. Sensul retragerii lui Constantin Stere în conacul de la Bucov este sensul unei totale renunţări la mediul politic al regimului burghezo-moşieresc de la care nu mai putea aştepta nimic. S-a stins din viaţă la 26 iunie 1936, la Bucov. Calităţile neobişnuite pe care le dovedise Stere de-a lungul tumultoasei sale existenţe în atîtea domenii (politică, învăţămînt, ştiinţă, gazetărie etc.), nu păreau să fie şi acela ale unui viguros prozator. Puţinele şi rarele lui pagini cu caracter beletristic nu se remarcaseră prin reale calităţi literare. Cînd a debutat ca romancier, Constantin Stere era la capătul vieţii sale. Cele opt volume, care alcătuiesc ciclul neterminat In preajma revoluţiei, le-a dictat la Bucov, în patru ani (1932-1936), sub forma unui roman fluviu. Operă fără precedent în literatura noastră, romanul reprezintă un document pentru cei ce vor să cunoască o apusă jumătate de veac. O mare parte din el rezistă timpului, ca lucrare valoroasă de proză. Ciclul este plin de material autobiografic şi a fost gîndit ca istoria formării unei personalităţi. Dacă în ultimele volume, care prezintă tabloul vieţii politice, sociale şi culturale din România antebelică, autorul este dominat de resentimente faţă de contemporani, primele şase volume constituie creaţie de prestigiu. Paginile care prezintă copilăria şi adolescenţa lui Vania Răutu, activitatea lui în rindurile organizaţiei narodnice, deportarea spre gheţurile nordice, mai cu seamă zugrăvirea acelei imense închisori a Rusiei ţariste, îngheţata Siberie, sint cu totul remarcabile. Marele talent al lui Constantin Stere stă în puterea de evocare a anilor îndepărtaţi ai tinereţii sale aventuroase, în pagini de reală creaţie literară. Deşi a rămas la nivelul unui intelectual revoluţionar-democrat cu orientări radicale pină la sfîrşitul vieţii sale, prin concepţia sa social-politică, prin tezele pe care le-a susţinut cu privire la dezvoltarea economică şi social-politică a ţării, Constantin Stere s-a situat în rindul figurilor luminoase de patrioţi şi gînditori ai poporului român, care a militat pentru înfăptuirea unor transformări cu conţinut social-democratic. Activitatea sa teoretică constituie o contribuţie preţioasă la căutările de direcţie în ceea ce priveşte progresul economic şi social al României.